Fiecare complex-suflet, înainte de a păși pe planeta Pământ, fixează momentul plecării; este o chestiune de contracte ale sufletului, de probabilități și de dansul dintre destin și liberul arbitru în arhitectura mai mare a ciclului nostru de încarnare.
Nu sosim ca o tablă goală. Purtăm planuri, linii temporale, teme, lecții și, da, potențiale puncte de ieșire. Totuși, acestea nu sunt lanțuri de fier. Sunt posibilități luminoase. ca niște uși într-un coridor de lumină; revelațiile entității Dolores Cannon au atins acest adevăr.
Dar adevărul este mai fluid decât o singură dată predeterminată. Complexul nostru-suflet poate alege o fereastră, o gamă de frecvențe în care eliberarea devine cel mai bine aliniată cu creșterea conștiinței noastre. În interiorul acelei ferestre, alegerile noastre, curajul nostru, predarea noastră, disponibilitatea noastră de a rămâne modelează momentul propriu-zis.
Pământul este o planetă a liberului arbitru. Acesta este marele experiment. Controlorii întunecați ai planetei Pământ ar prefera să credem că soarta noastră este pecetluită, căci atunci ne vom preda puterea. Dar codurile de lumină din ADN-ul nostru răspund intenției noastre. Nu suntem marionetele unui scenariu. Suntem co-creatori cu Unicul Creator Infinit. Un plan de viață este un cântec, nu o sentință. Ne putem armoniza cu el sau putem improviza o nouă melodie acolo unde cea veche nu mai servește evoluției complexului nostru-suflet. Unele entități aleg într-adevăr o plecare anume ca un catalizator pentru alții. Un dar al trezirii învelit în durere. Altele descoperă pe parcurs că doresc să rămână mai mult decât intenționaseră inițial. Iar complexul universal se rearanjează în jurul acelei alegeri.
Complexul corpului este un vehicul. Complexul-suflet este șoferul. Când șoferul decide să continue călătoria, vor apărea drumuri noi. De aceea, în sensul cel mai înalt, înainte de încarnare am ales posibilitatea încheierii și am ales posibilitatea continuării. Am așezat puncte de ieșire de-a lungul drumului nostru, dar am așezat și puterea de a trece pe lângă ele. Data nu este scrisă în piatră. Este scrisă în lumină, iar lumina răspunde. Trebuie să ne cinstim viața și să ne cinstim alegerile.
Dacă simțim chemarea de a pleca, să știm că există sprijin dincolo de vederea noastră. Și să știm că a rămâne poate fi mai curajos, mai transformator. Trebuie să acționăm cu această cunoaștere atunci când alegem. Suntem aici pentru a ne aminti măreția. Fie ca această amintire să ne călăuzească momentul, nu frica, nu disperarea, nu un vechi contract pe care l-am depășit deja.